Dansul, muzica și vestimentația armenească

            Odată stabiliţi pe pământul românesc, armenii s-au acomodat vieţii autohtone familiarizându-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, păstrându-şi, totodată, propriile tradiţii aduse de pe meleagurile de baştină care, parţial, au fost împrumutate noilor lor concetăţeni. Trebuie avut în vedere că, aparţinând unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu această moştenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Pe lângă datinile şi obiceiurile din patria de obârşie, armenii imigranţi au dus cu ei folclorul neamului lor. Cele mai uzitate şi, de asemenea, cele mai bine păstrate monstre de folclor sunt cântecele pop-lare, interpretate fie ocazional la unele evenimente şi sărbători din viaţa coloniei, fie pur şi simplu din plăcere. Muzica şi dansul armean s-au intercalat, iar de cele mai multe ori au evoluat într-un mod deosebit. 

             Muzica armeană este un amestec de muzică folk autohton, poate cel mai bine reprezentat de Djivan Gasparyan. Instrumente, cum ar fi duduk, dhol, zurna, şi kanun sunt frecvent întâlnite în muzica populară armeană. 
            Artişti, cum ar fi Sayat Nova sunt celebri datorită influenţei lor în dezvoltarea muzicii folk armean. Una din cele mai vechi tipuri de muzică armeană este cântarea armeană religioasă. Multe dintre aceste cântări sunt vechi de origine, în timp ce altele sunt relativ moderne, inclusiv mai multe compuse de Sfântul Mesrop Mashtots, inventatorul alfabetului armean. De asemenea muzica armeană este una ritmată,pe care majoritatea tinerilor armeni, dar nu numai, o consideră o adevărată simfonie de culori, dintre cele mai frumoase. 
        Dansul tradiţional, practicat în majoritatea cazurilor doar de bărbaţi, se numeşte Kochari, dar inovaţia vine odată cu participarea, astfel că în unele variante participă şi femeile, dansul specific armenilor având denumirea Shalakho. În schimb dansul la care participă doar fete se numeşte Davigh sau Tavigh.
          Vestimentaţia este una variată din punct de vedere al culorilor. Portul popular armenesc se numeşte „taraz” şi diferă în funcţie de regiunile Armeniei istorice, atât pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Tarazul fiecărei regiuni reflectă starea socială, obiceiurile, tradiţiile armenilor ce trăiau acolo sau influenţele celor ce erau oarecum apropiaţi din punct de vedere geografic de alte grupuri entice. 

 

                                                                                                                                                                               

 

                                                                                              Melania Tolea

                                                              (articol apărut în Revista Siamanto, nr.1/ 08.2012)