- acasa
- despre armeni
- Dansul, muzica și vestimentația armenească
Dansul, muzica și vestimentația armenească
Odată stabiliţi pe pământul românesc, armenii s-au acomodat vieţii autohtone familiarizându-se, în timp, cu obiceiurile localnicilor, păstrându-şi, totodată, propriile tradiţii aduse de pe meleagurile de baştină care, parţial, au fost împrumutate noilor lor concetăţeni. Trebuie avut în vedere că, aparţinând unui neam străvechi, cu o cultură sedimentată, armenii au venit cu această moştenire etnică, infiltrată în comportamentul lor civic. Pe lângă datinile şi obiceiurile din patria de obârşie, armenii imigranţi au dus cu ei folclorul neamului lor. Cele mai uzitate şi, de asemenea, cele mai bine păstrate monstre de folclor sunt cântecele pop-lare, interpretate fie ocazional la unele evenimente şi sărbători din viaţa coloniei, fie pur şi simplu din plăcere. Muzica şi dansul armean s-au intercalat, iar de cele mai multe ori au evoluat într-un mod deosebit.
Muzica
armeană este un amestec de muzică folk autohton, poate cel mai bine reprezentat
de Djivan Gasparyan. Instrumente, cum ar fi duduk, dhol, zurna, şi kanun sunt
frecvent întâlnite în muzica populară armeană.
Artişti,
cum ar fi Sayat Nova sunt celebri datorită influenţei lor în
dezvoltarea muzicii folk armean. Una din cele mai vechi tipuri de muzică
armeană este cântarea armeană religioasă. Multe dintre aceste
cântări sunt vechi de origine, în timp ce altele sunt relativ moderne, inclusiv
mai multe compuse de Sfântul Mesrop Mashtots, inventatorul alfabetului
armean. De asemenea muzica armeană este una ritmată,pe care majoritatea
tinerilor armeni, dar nu numai, o consideră o adevărată simfonie de culori,
dintre cele mai frumoase.
Dansul tradiţional, practicat în
majoritatea cazurilor doar de bărbaţi, se numeşte Kochari, dar inovaţia vine
odată cu participarea, astfel că în unele variante participă şi femeile, dansul
specific armenilor având denumirea Shalakho. În schimb dansul la care participă
doar fete se numeşte Davigh sau Tavigh.
Vestimentaţia este
una variată din punct de vedere al culorilor. Portul popular armenesc se
numeşte „taraz” şi diferă în funcţie de regiunile Armeniei istorice, atât
pentru bărbaţi cât şi pentru femei. Tarazul fiecărei regiuni reflectă starea
socială, obiceiurile, tradiţiile armenilor ce trăiau acolo sau influenţele
celor ce erau oarecum apropiaţi din punct de vedere geografic de alte grupuri
entice.
Melania Tolea
(articol apărut în Revista Siamanto, nr.1/ 08.2012)
-
Anul Centenarului Uniunii ... -
Festival inter-etnic ... -
Armenocidul, primul genocid al ... -
Susţineţi România şi ... -
Lansarea celui de al doilea ... -
Ziua MinorităţilorAnsamblul de dansuri armenesti "Siamanto" din Iasi
Stiri
- Adunare Generala de Dare de Seama si Alegeri
- Lansarea revistei comunităţilor etnice ieşene „ Simfonie etnică"
- Simpozionul " Asachi si Armenii", Editia I, Iasi
- Preşedintele Uniunii Armenilor din România –Sucursala Iaşi, prof. univ. dr. Agop Maricel, laureat al Galei de decernare a premiilor AOSR pentru anul 2020
- Festivalul Național Garabet Ibrăileanu la Roman