Armenii din regiunea Moldovei

              Coborând pe firul istoric al etnogenezei românilor, ajungem în secolul al XIV-lea, un timp istoric în care Principatele Române își așezau încet, dar sigur, piatra de temelie a dezvoltării multilaterale. Procesele de centralizare au determinat o evoluție treptată în sfera politică, economică și administrativă a Țării Românești și a Moldovei în următoarele secole. Fiind poziționate la granița Orientului cu Occidentul, principatele au cunoscut contactul cu diferite culturi și civilizații care au participat activ în sfera socială. Unul dintre primele astfel de contacte a fost realizat cu armenii, care, în urma unui cutremur devastator (1319) părăsiseră capitala Armeniei și se stabiliseră în regiunea Botoșaniului.

               Venind de timpuriu pe plaiurile moldave, încă din 1350-1370, armenii au adus o notă de prosperitate comerțului, fapt ce a determinat dezvoltarea unui târg în regiune. Pe parcursul celor câteva sute de ani în care armenii au viețuit în Botoșani, aceștia s-au individualizat, fără a se amesteca cu populația autohtonă, fiind preocupați exclusiv de afacerile negustorești. Mărturie a prezenței lor ne stau numeroasele case ce sunt incluse pe lista monumentelor istorice, cât și lăcașurile de cult, adevărate capodopere de artă. Aici ne întâmpină Biserica „Sfânta Maria”, cel mai vechi lăcaș de cult din Europa, construită în anul 1350. Ulterior acestei date, emigrările armenești s-au făcut resimțite în majoritatea centrelor economice din regiunea Moldovei.

              Ne îndreptăm acum pașii către orașul Iași, ce ascunde printre filele sale istorice un întreg proces de stabilire a armenilor în târgul mult vestit. Mărturie ne stă Biserica Armeană, a cărei placă de temelie îi atestă existența încă din 1395. În jurul acesteia s-a creat, în timp, un veritabil cartier armenesc, ce cuprindea un teritoriu substanțial din aria geografică a târgului. Vlăguiți după un drum lung, negustorii poposeau la Hanul „Trei Sarmale”, unde aveau prilejul de a se reîmprospăta cu bucate alese și cu băuturile rafinate ce le erau puse la dispoziție. Ulterior, aceștia se îndreptau spre cartierul armenesc, ce se afla în apropierea centrului comercial, unde mărfurile erau vândute iar negustorii se orientau mai apoi spre zonele din nord-vestul Moldovei.

              Următoarea destinație se află în județul Suceava, unde s-a format de timpuriu o comunitate armeană unită. În prezența a 4 lăcașe de cult, dintre care două mănăstiri (cea de maici de la Hagigadar și cea de călugări de la Zamca) și a două biserici, „Sfânta Cruce” și „Sfântul Simeon” sau „Turnul Roșu”, se poate constata ponderea masivă pe care au avut-o armenii în această regiune. Gura Humorului, un oraș ce aparține județului Suceava, a contactat de asemenea civilizația armeană, biserica Sfinții Împărați Constantin și Elena reprezentând astăzi un simbol al confluenței culturale. Luând toate acestea în considerare, Suceava poate fi numită un veridic centru armenesc, unde cultura orientală s-a întrepătruns cu cea locală.

              Ne îndreptăm spre Roman, fondat de către celebrul Roman I Mușat, oraș ce reprezintă un adevărat nucleu al cosmopolitului. În acest loc, mai multe comunități s-au dezvoltat pe lângă masa autohtonă de populație, iar comunitatea armeană este una dintre cele mai semnificative. După cum este obiceiul, armenii construiau în centrele comunitare biserici, lucru dovedit și de biserica armeană din Roman, construită în anul 1609.

              O deosebită importanță e existența comunității din Bacău, unde armenii au început să se stabilească din secolul al XIX-lea. Construirea unei biserici s-a materializat și aici, din donațiile enoriașilor și cu sprijinul domnitorului Mihail Sturza, însă lăcașul de cult a fost grav avariat în urma unui cutremur din anul 1940. Demolarea acestuia a fost făcută în 1977, înaintea cutremurului devastator.

               Importante comunități armenești s-au dezvoltat de asemenea în centrul și sudul Moldovei, cu precădere în Bârlad și Focșani, ce au contribuit la dezvoltarea târgurilor până la punctul de evoluție la care se află astăzi. Plecați din Roman, negustorii au ajuns pe aceste meleaguri, unde comerțul era preponderent, cu timpul prinzând contur grupuri sociale armene. După sângerosul genocid din 1915, în Focșani numărul armenilor a sporit până la instaurarea regimului comunist care a avut efecte nocive asupra comunității.

               Ajungem în final în Galați, unul dintre cele mai renumite târguri în Evul Mediu, atât datorită comercianților proveniți din exterior, cât și accesului facil la Dunăre. Urmele lăsate aici de armeni se pot întrezări și astăzi, grație diverselor construcții cât și lăcașurilor de cult, precum Biserica Apostolică Ortodoxă Armeană „Sfânta Maria”.

              Prezența numeroaselor comunități armenești în Moldova denotă o istorie seculară a relațiilor interculturale și economice, ce merită descoperite, deoarece, în esența sa, dăinuiesc fragmente ale unei povești extraordinare în care concordia și comunicarea au prilejuit conviețuirea popoarelor eterogene cu cele băștinașe, conlucrând la bunăstarea Principatului și la prosperitatea sa.

 

 

Prof. Andi Marius Dașchievici

                                                              (articol apărut în Revista Siamanto, nr.1 (6)/ 09.2017)

Stiri

vezi toate stirile